Să vă spun o poveste. O poveste urâtă care nu o să vă
placă, dar din care sper că veți îmvăța ceva. Dar mai întâi de toate să
conjugăm verbul „a bea”: eu beau, tu bei, el/ea bea, noi bem , voi beţi, ei/ele
beau…
Scopul acestui articol
nu este tocmai conjugarea verbului „a bea” sau prezentarea poveştii dramatice
a lui Maurey, o mamă care din cauza
problemelor cu alcoolul ajunge să piardă până şi custodia fiului său, conform
ecranizării romanului lui Tim Sandlin în filmul „Aburii Beţiei”(Floating away),
ci relatarea unei întâmplări în care unii dintre noi se pot regăsi sau de care
doar au auzit.
A fost odată,
într-o zi geroasă de ianuarie, o petrecere. Un tânăr împlinea 18 ani şi drept
urmare mama lui i-a organizat una din cele mai tari aniversări. Era un tânăr
răsfățat și chipeș.
Ba mai mult, pentru
a-i demonstra afecțiunea, mama sa i-a oferit cadou şi o supermaşină roşie. La
petrecere, cum era de aşteptat, au sosit toţi amicii lui. Era un tip destul de
sociabil, pe care toată lumea îl plăcea şi cu toţii se aşteptau să fie cea mai
tare seară. Peste tot fete frumoase, băieţi aranjaţi, muzică tare, lumini
sclipitoare. Tânărul nostru se simţea ca un V.I.P şi toată lumea îl invidia
pentru cadoul său.
Dar la început, atmosfera
era cam monotonă. Nimeni nu avea chef de dans, toată lumea stătea jos şi părea
plictisită. Însă nu a durat mult şi a sosit băutura şi odată cu ea şi pofta de
petrecere. Cu fiecare pahar dat pe gât, atmosfera devenea din ce în ce mai
veselă. Muzica era pe placul tuturor şi până şi cel mai timid băiat din grup
era acum pe ringul de dans. Deşi nu avea obiceiul să bea, sărbătoritul nu s-a
dat de data asta în laturi şi a turnat cât a putut duce. Doar era în centrul
atenţiei şi nu îşi putea dezamăgi invitaţii…
După vreo două
ceasuri de distracţie, cu mintea şi privirea în ceaţă, a cedat rugăminţilor
prietenei lui de a face o tură cu noua maşină, urmând să se întoarcă la
petrecere înainte de ora 12 pentru a i se cânta „La mulţi ani”. Nimeni nu i-a
văzut strecurându-se afară şi ceea ce a urmat e destul de simplu de anticipat.
Povestea clasică:
el pierde controlul volanului din cauza alcoolului şi poate şi din cauza
condiţiilor de polei, se izbesc de un copac şi restul e istorie la ştirile de
la ora 5. Câtor tineri nu li s-a întâmplat asta?! Mai are rost să dăm vina pe
cineva?! Mai are rost să descriem durerea provocată celor dragi?! Mai are rost
să spunem că literele L.M.A de pe tortul cu ciocolată şi frişcă s-au
transformat in R.I.P?! Cu ce folos? E prea târziu..
Povestea lui poate
fi şi povestea ta! Înainte de a deschide sticla, deschide bine ochii!
Şi până la urmă de
ce să bem?! Alcoolul nu face o petrecere nereuşită să devină distractivă, ci
doar te face să uiţi cât de aiurea e. Ca să nu mai vorbim de durerile de cap pe
care le ai a doua zi... Sau de pozele de pe net care ar putea apărea cu tine,
dându-te în spectacol. Sau cu mesajul tipei/tipului cu care te trezeşti a doua
zi în care îţi spune că te iubeşte, iar tu nici măcar nu îţi mai aminteşti cum
arată...Şi lista poate continua.
Eu nu mai beau, tu
mai bei?, el/ea poate mai bea… noi nu mai bem, voi mai beţi?, ei/ele mai beau...
